mi-e dor de el
dimineata raman pe marginea patului, in capul oaselor, minute in sir. m-as uita pe partea lui de pat dar mi-e frica... de ce stiu ca mi-e frica... el nu-i acolo. mana bajbaie ratacita prin cearceafuri... desi stie si ea, biata, la fel de bine ca nu-l gaseste.
ma adun ca resturile pe faras si ma arunc in valtoarea lumii. in jurul meu se rade, se glumeste, lumea traieste. repet robotizat gesturile lor, mimica lor, le imit rasul... and everybody is buying it.
asta e bine.
inca mai e bine.
