rosii verzi prajite

In seara asta vreau rosii verzi prajite.
Asta e un film pe care l-am vazut eu cand eram copil. era o poveste de dragoste incalcita intre niste oameni simpli, americani bineinteles, care se luptau cu existenta zilnica si dilemele clasice: dragoste, bani, viata si moarte.
m-a impresionat atunci, chiar mi-a placut.
nu stiu daca mi-ar mai place si azi dar avea ceva filmul ala care mi-a ramas in minte multa vreme.
rosii verzi prajite era o mancare gatita de una din eroinele filmului intr-o bodega clasic americana in care se adunai red-necks soiosi si indragostiti lulea de carciumareasa.
m-am tot intrebat, de-a lungul timpului, ce gust or avea rosiile verzi prajite
n-am facut niciodata. probabil pentru ca atunci cand intru in bucatarie sa gatesc (si se intampla rar) ma limitez tot la ce e romaneste. la gusturi rafinate moldovenesti sau ardelenesti. la gustari dobrogene, suta la suta tatarasti care imi amintesc de vacante petrecute la techirghiol si tantari mari, urati de care ma feream sub voalul de fum de tigara.

azi insa, cand ma simt de parca merg doar in marsarier si ma simt trista fara motiv, mi-am adus aminte ca vreau sa mananc rosii verzi prajite. sa vad daca asa simt si eu americaneste

wake up and smell the coffee

Parisul mi-a oferit cea mai romantica stacana de cafea
ultima zi in Paris
canapeaua moale si pufoasa, intr-o cafenea mirosind a caramel
o dimineata insorita
abia se oprise ploaia
prin geam razbatea un soare bland...
in fata mea o straduta pietruita cubic, galben-rosiatica ca-n povestea lui Oz
un baietel se chinuie sa isi lege bicicleta de gardul parcul in timp ce mama il privea rabdatoare
zambea...
a reusit ... e tare mandru de el
n-am vrut decaff
dincolo de tejghea o doamna plinuta si toata numai zambet se uita mirata la mine:
Vous-etes sure?

aroma dulce-amaruie si EL ...
nici un cuvant
nici nu era nevoie

honey moon asa cum n-am indraznit sa visez
Mersi A. Mersi S.

Mi-ati dati aripi viselor
mai rar...

Ciclicitate...
Facultatea mi-am petrecut-o intre momentele pline de stacane de cafea si momentele in care refuzam cu incapatanare chiar si o picatura. Sa ne intelegem: yes coffee = sesiune, no coffee = no sesiune.

azi coffee = treaba, no coffee= no treaba at all.
Tabietul de dimineata implica ajunsul la birou cu ochii mijiti abia, rupta de somn si muta.
Urmeaza momentul delicios al prepararii cafelei in bucatarie, mirosul dulce-amarui emanat usor usor si ... ahh! prima gura de cafea .... sweet

matur instinctiv cu mana firele de zahar ramase pe masa...
mie nu imi placea cafeaua... o beam ca sa ma tina treaza in noptile confuze, pline de cursuri imprastiate pe jos in mijlocul sufrageriei

azi cafeaua si-a facut loc in ritualul zilnic
imi place cafeaua...
e bine si asa...