mi-e dor de el
dimineata raman pe marginea patului, in capul oaselor, minute in sir. m-as uita pe partea lui de pat dar mi-e frica... de ce stiu ca mi-e frica... el nu-i acolo. mana bajbaie ratacita prin cearceafuri... desi stie si ea, biata, la fel de bine ca nu-l gaseste.
ma adun ca resturile pe faras si ma arunc in valtoarea lumii. in jurul meu se rade, se glumeste, lumea traieste. repet robotizat gesturile lor, mimica lor, le imit rasul... and everybody is buying it.
asta e bine.
inca mai e bine.
marți, 1 septembrie 2009
vineri, 6 februarie 2009
ce s-a mai intamplat sau de ce prefer dezamagirile
prieteni regasiti si prieteni pierduti
iubiri transformate in ura si apoi iar in iubiri
timpuri pierdute privind in gol
imaginatii regasite privind prin iarba
plictiseala zilelor la birou si bucuria sarbatorilor
amorteala, simplitate, banalitate
excitarile creative ale unui scriitor nepublicat
dezamagirile vietii vin sa umple golul lasat de victorii. caci dupa ele... dupa orice victorie, vine ea, nesuferita, inconfundabila pauza, momentul de suspecta liniste in care privest in gol si astepti urmatoarea provocare, secundata de momentul victoriei. iar pauza... linistea... golul ... sunt mai insuportabile decat dezamagirile.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)