ghemul de ata

mi-e dor de el
dimineata raman pe marginea patului, in capul oaselor, minute in sir. m-as uita pe partea lui de pat dar mi-e frica... de ce stiu ca mi-e frica... el nu-i acolo. mana bajbaie ratacita prin cearceafuri... desi stie si ea, biata, la fel de bine ca nu-l gaseste.
ma adun ca resturile pe faras si ma arunc in valtoarea lumii. in jurul meu se rade, se glumeste, lumea traieste. repet robotizat gesturile lor, mimica lor, le imit rasul... and everybody is buying it.
asta e bine.
inca mai e bine.

ce s-a mai intamplat sau de ce prefer dezamagirile

prieteni regasiti si prieteni pierduti
iubiri transformate in ura si apoi iar in iubiri
timpuri pierdute privind in gol
imaginatii regasite privind prin iarba
plictiseala zilelor la birou si bucuria sarbatorilor
amorteala, simplitate, banalitate
excitarile creative ale unui scriitor nepublicat

dezamagirile vietii vin sa umple golul lasat de victorii. caci dupa ele... dupa orice victorie, vine ea, nesuferita, inconfundabila pauza, momentul de suspecta liniste in care privest in gol si astepti urmatoarea provocare, secundata de momentul victoriei. iar pauza... linistea... golul ... sunt mai insuportabile decat dezamagirile.

stapana peste o lume de nimicuri

existenta intre birou si casa
o banalitate monstruoasa
un televizor prezinta vise americane, intrigi mexicane si tragedii romanesti

te uiti la televizor blazat si visezi cu ochii deschisi la amoruri americane cu happy end
ai vrea sa ai ceva pentru care sa te zbati
si apoi te ridici cuminte, te duci la pat sa iti odihnesti oasele
a doua zi... cu nimic diferita ... birou... casa...
te invarti in aceeasi lume sordida cu tigani transpirati si putind infiorator care se impiedica langa tine si se lipesc scabros de asfaltul la fel de jegos ca ei.
in masina, la semafor, unul isi scoate mucii din nas cu religiozitate. probabil e un gest pe care il repeta obsesiv la fiecare semafor... ce altceva sa faca?
noaptea da orasului o aura gri - argintie... un oarecare farmec pe care il resimti ca o epava in costinesti - departe de tine. si tu impasibil, inchizi ochii visand la succese americane - off, nu mai vin americanii!
jegul.... praful... fetele triste... saracia batranicilor care vin incarcate de la piata
jmekeri de cartier care isi lipesc pofticiosi privirile de cate un corp de adolescenta in formare
bogatia apartine celor din maybach

povesti care nu se intampla niciodata

multe
vise
povesti de groaza pe care le gandesti privind -o
dorinta de a face rau
sange curgand din vene iar tu... privind in gol langa cadavru
simplitate in crima
rautate viscerala
panditul dupa colt.
urmarind diavolul care te chinuie... iti zambeste in fata
nu-i e frica de tine
stie ca nu o sa faci nimic
poti doar sa visezi
cum distrugi totul
cum te lansezi intr-un haos de violenta

o zi ploioasa in bucuresti

in zilele ploioase Bucurestiul devine un film alb-negru cu cateva tuse de culoare
imi place ploaia
alb si negru devine o combinatie fermecatoare
cand compari cu griul sobolan obisnuit al bucurestiului

momente de introspectie
vreme de facut copii
stropi transparenti, picaturi mari
un fulger razlet iti aduce aminte ca natura isi preia drepturile
tunetul puternic sperie o pisica gri
e mai frumoasa decat orasul
pisica adica
ganduri amalgamate
roze mici intr-o gradina reinvie sub picaturile violente

o balerina silfida aluneca gratios
s-a murdarit
se amuza
rade in hohote
rasul ei - curcubeu multicolor intr-o zi alb-negru
e frumos cand ploua

o pipita in rosu alearga
se fereste de ploaie
se adaposteste sub o umbrela gri si injura copios
de-aia e pipita
parul perfect aranjat se razleteste
scoate repede o oglinda
se admira
incepe sa isi aranjeze parul

naturalul zboara prin ploaie
pipita il alunga si isi reface coafura pompoasa
arata trist

prefer ploaia

obraznicie

cel mai mult urasc oamenii care nu accepta diferentele de opinie. nu oblig pe nimeni sa fie de acord cu mine si am pretentia ca nici eu la randul meu sa nu fiu obligata sa concur la parerea altora.
Toti avem dreptul la opinia / parerea / impresia noastra personala, obtinuta dupa indelungi ani de observatii a lucrurilor care ne inconjoara si a imprejurarilor care ne-au format.

neavenitii care nu sunt in stare sa inteleaga acest lucru sa se abtina!! Poate chiar ar fi bine sa isi tina gurile inchise complet in prezenta mea. lucru care nu imi poate oferi decat confortul unei zile petrecute in liniste.

Iar daca doamne fereste imi permit vreodata sa am OBRAZNICIA de a avea o parere diferita de a celorlalti, ei bine atunci CEILALTI sa accepte acest lucru!!

Si pentru ca azi am si eu acea atitudine de jemenfiche pe care tot prietenii ma admonesteaza sa o adopt o data si o data ... o sa fiu ingrozitor de obraznica si o sa urlu in gura mare tuturor celor care au urechi sa ma asculte ca EU am o parere diferita de a lor.

cei care nu sunt in stare sa accepte acest lucru sa nu imi stea prin preajma!!!

rosii verzi prajite

In seara asta vreau rosii verzi prajite.
Asta e un film pe care l-am vazut eu cand eram copil. era o poveste de dragoste incalcita intre niste oameni simpli, americani bineinteles, care se luptau cu existenta zilnica si dilemele clasice: dragoste, bani, viata si moarte.
m-a impresionat atunci, chiar mi-a placut.
nu stiu daca mi-ar mai place si azi dar avea ceva filmul ala care mi-a ramas in minte multa vreme.
rosii verzi prajite era o mancare gatita de una din eroinele filmului intr-o bodega clasic americana in care se adunai red-necks soiosi si indragostiti lulea de carciumareasa.
m-am tot intrebat, de-a lungul timpului, ce gust or avea rosiile verzi prajite
n-am facut niciodata. probabil pentru ca atunci cand intru in bucatarie sa gatesc (si se intampla rar) ma limitez tot la ce e romaneste. la gusturi rafinate moldovenesti sau ardelenesti. la gustari dobrogene, suta la suta tatarasti care imi amintesc de vacante petrecute la techirghiol si tantari mari, urati de care ma feream sub voalul de fum de tigara.

azi insa, cand ma simt de parca merg doar in marsarier si ma simt trista fara motiv, mi-am adus aminte ca vreau sa mananc rosii verzi prajite. sa vad daca asa simt si eu americaneste