"Sunt Dragos, varul tau. Am sa-ti comunic ceva si daca m-ai contacta....."
Asa incepea Vineri mesajul unui var pe care nu l-am cunoscut niciodata. Nu prevestea nimic bun. Din contra.
Ma asteptam ... a murit bunica, bunicu.... in nici un caz la ce a urmat.
A murit tata
Dumnezeu sa te ierte tata! Sa te ierte pentru greselile de pe pamant si sa iti dea un loc bun... acolo unde esti.
si Dumnezeu sa ma ierte pe mine! ca am avut si inca mai am resentimente fata de tine. Sa ma ierte ca nu am reusit sa iert. Ca nu am inteles, ba mai mult, am refuzat cu incapatanare sa inteleg cum poti renunta la familie, la mine... pentru bautura.
Sa ma ierte ca nu inteleg de ce viata te-a condus pe tine in loc sa iti conduci viata. Sa ma ierte ca... vad lucrurile asa. Poate ca viata ta ti-a placut. Poate ca ti-ai trait-o asa cum ai vrut si eu, departe de tine o viata intreaga, nu reusesc sa inteleg.
Si sa ma ierte ca nu am avut curaj sa vin sa te vad (cand incerc de mai bine de juma de an sa imi fac curaj)... mi-a fost frica prea mult ca ti-as arunca reprosuri ... mi-a fost frica sa te vad cum ai ajuns si sa iti spun verde in fata ca ti-ai trait viata incomplet, ca esti slab... si ca viata te-a calcat in picioare.
Eram in drum spre Sibiu. Ardeam de nerabdare sa vad capitala culturala a Europei, sa miros cultura si civilizatie saseasca. Drumul l-am facut pe Transfagarasan ... din dor de munte si aer curat.
A fost ceva de vis...si in tot timpul asta undeva, in spatele creierului, o voce : a murit tata.
Nu pot sa spun de ce sunt trista.... nu l-am cunoscut, il stiu prin prisma imaginilor pictate de mama, prin prisma celor 4 intalniri pe care le-am avut cu el cand eram copil... atat de putine informatii.... atat de puternice amintirile... atat de puternice resentimentele.
Poate nu seman cu tine, tata. Poate ca mama a mintit si eu... nu stiu sa iert. Imi doresc sa te pot ierta... sa imi zic ca moartea ta ... doare. Dar imi pare fara sens si atat de departe de mine. Ma atinge dar nu ma tulbura. O sa vin sa iti pun o floare pe mormant, umila ca... nu reusesc sa te iert.
Dumnezeu sa te ierte, tata!
Casa cu acoperis albastru.... e legata inexplicabil de vestea asta. E un tel in sine - sa imi fac o casa, in varful muntilor... cu acoperis albastru. O pata de cer pe pamant. Acum nu am forta financiara pentru asta...dar am de gand sa incalec zdravan pe viata, sa mi-o supun si sa o indrept intr-acolo unde vreau eu. Spre casa cu acoperis albastru.
