Lost

never practiced yoga in my life
never did anything serene, with relaxation
always anxious, always nervous
now feels like I'm living someone elses life
not mine, not me, not found, nor lost
seeing pictures of others serenely enjoying life
feels like betrayal of my soul
feels like it's been lost before i could ever find it
i wan' a different life
don'no how to change this one
i just know i don't want it

so tired sau cum i fucked up an apparently good thing

atat de obosita, de satula
de lupte inutile
si de oameni care vor sa-mi fie prieteni
cand n-am sustinere nici pe dusmani
atat de obosita, de satula
de oameni de-aproape straini
si oameni de departe prieteni
unde e diferenta?
cine o cauta, cine ma vrea?
atat de obosita, de satula
fara rosturi, plina de scene
filmate de sus din filme americane
nu le vreau, nu ii vreau
atat de obosita, de satula
de prieteni declarati care nu ma inteleg
de oameni naivi, desarti si goi
ce trailer indian, ce zeu wu-shu chinez
m-asteapta dupa usa gri?

Pantoful lucios...fara staif

Nu stiu de cand s-a lansat Il Makiage in Romania dar ieri, dintr-un imbold feisbuchist, m-am dus la prezentarea lor.
Tocmai cand ma pregateam sa le aduc drept ofranda o lista ridicol de lunga de elogii, s-a intamplat dezamagirea.
Luxul sediului si prezentarea destul de elocventa a lui Alex s-au estompat brusc la machiaj. Make-up artist or no make-up artist, mi se pare ca in orice domeniu - beauty or no beauty - un minim de bun simt este absolut necesar. Tocmai de aceea refuz sa cataloghez altfel decat curata nesimtire iesirea acelei make-up artist care - intr-o incercare de a oferi un machiaj vag elegant - mai avea putin si ma dadea pe usa afara pentru simplul motiv ca programul ei se incheie la 8. Era 8 fara 10 cand m-a invitat, cu un rictus nervos al colturilor gurii, sa ma asez pe fatidicul scaun. Aruncase inainte o privire furibunda spre Alex care, nonshalant si cu larghete, convingea o dama bine, intre doua varste, sa cumpere voluminos cosmetice Il Makiage.
Intr-o descriere scurt eufemistica, intregul show de aseara mi s-a parut asemeni unui pantof bine lustruit, stralucind de iti ia ochii, dar care are brantul dezlipit, murdar si putind a transpiratie.

ghemul de ata

mi-e dor de el
dimineata raman pe marginea patului, in capul oaselor, minute in sir. m-as uita pe partea lui de pat dar mi-e frica... de ce stiu ca mi-e frica... el nu-i acolo. mana bajbaie ratacita prin cearceafuri... desi stie si ea, biata, la fel de bine ca nu-l gaseste.
ma adun ca resturile pe faras si ma arunc in valtoarea lumii. in jurul meu se rade, se glumeste, lumea traieste. repet robotizat gesturile lor, mimica lor, le imit rasul... and everybody is buying it.
asta e bine.
inca mai e bine.

ce s-a mai intamplat sau de ce prefer dezamagirile

prieteni regasiti si prieteni pierduti
iubiri transformate in ura si apoi iar in iubiri
timpuri pierdute privind in gol
imaginatii regasite privind prin iarba
plictiseala zilelor la birou si bucuria sarbatorilor
amorteala, simplitate, banalitate
excitarile creative ale unui scriitor nepublicat

dezamagirile vietii vin sa umple golul lasat de victorii. caci dupa ele... dupa orice victorie, vine ea, nesuferita, inconfundabila pauza, momentul de suspecta liniste in care privest in gol si astepti urmatoarea provocare, secundata de momentul victoriei. iar pauza... linistea... golul ... sunt mai insuportabile decat dezamagirile.

stapana peste o lume de nimicuri

existenta intre birou si casa
o banalitate monstruoasa
un televizor prezinta vise americane, intrigi mexicane si tragedii romanesti

te uiti la televizor blazat si visezi cu ochii deschisi la amoruri americane cu happy end
ai vrea sa ai ceva pentru care sa te zbati
si apoi te ridici cuminte, te duci la pat sa iti odihnesti oasele
a doua zi... cu nimic diferita ... birou... casa...
te invarti in aceeasi lume sordida cu tigani transpirati si putind infiorator care se impiedica langa tine si se lipesc scabros de asfaltul la fel de jegos ca ei.
in masina, la semafor, unul isi scoate mucii din nas cu religiozitate. probabil e un gest pe care il repeta obsesiv la fiecare semafor... ce altceva sa faca?
noaptea da orasului o aura gri - argintie... un oarecare farmec pe care il resimti ca o epava in costinesti - departe de tine. si tu impasibil, inchizi ochii visand la succese americane - off, nu mai vin americanii!
jegul.... praful... fetele triste... saracia batranicilor care vin incarcate de la piata
jmekeri de cartier care isi lipesc pofticiosi privirile de cate un corp de adolescenta in formare
bogatia apartine celor din maybach

povesti care nu se intampla niciodata

multe
vise
povesti de groaza pe care le gandesti privind -o
dorinta de a face rau
sange curgand din vene iar tu... privind in gol langa cadavru
simplitate in crima
rautate viscerala
panditul dupa colt.
urmarind diavolul care te chinuie... iti zambeste in fata
nu-i e frica de tine
stie ca nu o sa faci nimic
poti doar sa visezi
cum distrugi totul
cum te lansezi intr-un haos de violenta